Am ales fercirea si bucuria de a oferi in fiecare zi ceva cuiva drag cum ar fi timpul,o vorba buna si intelegere...pentru ca la sfarsit imi doresc sincer sa fiu o amintire placuta celor dragi prin micile mele gesturi care le fac,am ajuns la o idee preconceputa poate dar fiecare are modul lui unic de a oferi bucuria si fericirea unii mai mult materiala,altii spirituala...Da avea banii insemna lux si confort pentru unii,fericirea si implinirea suprema pentru unii,un mod de a trai si de a se folosi de acest avantaj...dar la final cu totii mergem in aceelasi loc si cu nimic fizic din ceea ce am avut.Ma bucur sincer pentru toti care lupta si care realizeaza ceea ce isi doresc cu adevarat si au ceea ce isi doresc,bravo si felicitari...Dar uneori ne pierdem pe noi insine si chiar esenta noastra propie in aceasta dezvlotare financiara si personala incat numai apreciem absolut nimic si totul este doar moft sau ca asa trebuie sa fie...Eu una din cauza neincrederi poate am pierdut foarte multe lucruri si nu am apreciat  poate multe lucruri la timpul lor,dar nu vreau sa il consider timp pierdut ci lectie din care am avut ceva de invatat, uneori trebuie sa ne ridicam si sa cadem singuri pentru a fi mai puternici si mai bine pregatiti mental...dar la final cu totii suntem oamneni mai presus de orice.

Cel mai bine uneori este sa lasam timp si sa lasam unele lucruri sa vina la momentul potrivit pentru fiecare din noi...Este greu dar nu putem forta unele lucruri si daca le fortam s-ar putea sa pierdem mai mult decat credem noi de fapt, iar pretul uneori este prea mare si ranim mai mult decat ar trebui.Ce ne costa de fapt sa salutam,sa spunem o vorba buna sau sa fim mai intelegatori uni cu alti?Ma intreb sincer care e marea diferenta si am aflat banii si statutul,dar nu consider sincer ca ele ne definesc ca persoane si ca indivizii in intreaga societate...Oare cat ne costa la final sa fim oameni,de fapt?