Poate suna deja vu pentru multi faza cu incredearea in voi,dar de multe ori este de fapt singura optiune pentru noi ca oameni sa evoluam indiferent de ceea ce ni se intampla...Zilele trecute m-am simtit foarte ranita si pur simplu slaba ca persoana din cauza unor vorbe care de fapt mi-au ranit ego-ul si am realizat ca eu am permis sa mi reproseze mult timp lucruri care de fapt le-am asumat in saptamanile trecute fata de mine si da este foarte adevarat ca oferim ceea ce avem in suflet...Dar m-am gandit mai bine si sincer prefer sa las lucrurile sa treaca de la sine pentru ca asa am decis eu personal,in viata asta de 31 de ani am realizat ca foarte putine raman langa tine cand pici si atarni intr-un gol si in plus cel mai greu pentru mine personal a contat si conteaza cel mai mult acel suport emotional,sincer si dureros dar slava lui Dumnezeu il am si cumva am fost mereu scoasa la momentul potrivit...Ideea este ca noi ca copii indiferent ce facem si ce decidem ca fiinte umane cumva sa avem o sustinere morala,unii au si materiala dar baza la mine este increderea ca pot si ca voi reusi care uneori a lipsit si a trebuit cumva sa imi gasesc calea singura si sa ma pierd pe drum de prea multe ori ca sa realizez ceea am astazi...Multumita catorva persoane care nu au renuntat la mine in momente critice si au fost cand eram slabita fizic si mental sunt inca vie in suflet si in plus inca mai cred in oamenii si in bunatate...poate inca sunt naiva si prea emotiva pentru lumea din jur,dar asta sunt si cred in miracole cum ar fi inima buna,ca mai sunt oameni sinceri si calzi si asta am observat si astazi mergand pe strada.

Personal am ales sa iert,sa vad partea buna din orice si mai ales sa cred in mine pentru binele meu personal si sa imi hranesc sufletul cu o lectura buna si cativa oamenii buni in jurul meu...Restul lumi nu are decat sa ma judece si sa isi spuna parerea,atata timp cat eu voi fi bine mental si fizic sunt sigura ca si celor din jurul meu le va fi bine si vom fi fericiti si impliniti