Copilaria 

Ce vremuri in care singura grija era sa ne facem lectiile,joaca si cam atat…pe langa bunele maniere obligatorii.Vremuri haioase si bune pentru unii din noi,iar pentru altele mai grele si pline de responsabilitati de mici…Dar cred ca prefer sa vorbesc de jocurile copilariei si de cat mult timp noi eram afara in parc,fata blocului si tot ce insemna colegii,vecini,rude si tot asa…Mi se parea cel mai frumos cand eram lasata sa stau cu verisorii la ei si sa petrec timp cu ei,ma simteam libera si tot ce faceam pentru mine era wow gen ziua de nastere ce chefuri si ce muzica era si in plus aveam sansa sa stau cu cei mai mari si mai adulti in felul lor…Si cred ca asta era wow pentru mine ca fata.

Iubeam vacantele de vara din cauza ca eram mai mult afara si impreuna cu vecinii si ceilalti copii ma jucam si simteam aceea bucurie ca parca tot ce jucam si faceam ne motiva sau ne enerva depindea de  joc si de stare,uitam de orice bataie primita si nota proasta,ma simteam libera si relaxata…dar acel moment cand stii ai cu cine sa imparti jucarii,carti si sa schimbi oracolele…Competitia nebuna care ajunge primul la copac sau care joaca mai bine…Ma trec fiorii de bucurie cand ma gandesc si partea cea mai buna este ca noi am creat pentru noi niste amintiri care pe mine ma inspira la puritatea sufletului  nostru de copil care il avem cu toti dar uneori il uitam sau il abandonam in coltul amintilor intr-un sertar,trist ca am crescut si uneori devenim mai reci,egoisti si chiar sloi de sentimente…Copilaria este o sursa de visare,puritate sufleteasca si cred ce cel mai remediu pentru a ne aminti tuturor de copilul din noi care ne-a dat voie sa visam si uneori sa le si indeplinim atat visele cat si dorintele…Vreau sa cred ca eu personal mai am aceea fetita baietoasa plina de vise si curaj cu mine si ma ajuta sa depasesc anumite momente si trairi…plus aceea fetita inca mai crede in oamenii,vise si are dorinte de indeplinit pentru toata lumea draga ei…

Asadar tind  sa cred ca uneori sa o dam in mintea copiilor este binevenit si in plus poate fii un bun motiv pentru fiecare din noi sa ne permitem sa mai visam si sa speram…Ai cazut?Pana te mariti/insori iti trece…vorba faimoasa a copilariei mele.

Voi ce visati cand erati mici sa deveniti?